Aşa facem toți. Suferim ce suferim, şi într-o bună zi simțim că nu mai putem suferi, şi iubim din nou viața şi ne reîntoarcem de unde am plecat…
(via de-vorba-cu-o-anonima)
“ Adevarul e ca ma tem de ceea ce simt pentru tine. Ma tem de felul in care m-am atasat de tine si de faptul ca te iubesc atat de mult. Ma tem ca intr-o zi vei pleca, iar eu voi ramane cu sentimentele in palme si cu inima imprastiata pe jos, ma tem ca va aparea alta fata in locul meu, ma tem ca nu voi mai fi ceea ce iti doresti, ca nu te voi mai face fericit, ma tem ca nu sunt destul de matura pentru tine. Stii? Cat timp sunt langa tine toate temerile mele dispar, dar dupa ce pleci ele revin. Ma invaluie si ma macina psihic. Nu mi-as putea imagina viata fara tine. Stiu ca ma exprim ca o obsedata si ca par ciudata si nebuna, dar pentru mine tu esti oxigenul, si te iubesc exact asa cum esti.”
thegoodvybe